Alexandru Tocilescu:
Trebuie sa-l cunosti bine pe Mihai ca sa-ti dai seama cat de putin il cunosti... In acest paradox se ascunde de fapt realitatea.
Putini oameni sunt mai diferiti in aparenta si in esenta!
Persoana care apare in fata noastra este ciufuta, rautacioasa si carcotasa.
In spatele ei se ascunde un copil sensibil si vulnerabil ca o pitulice, cu o vointa si un orgoliu de neinfrant pe care, in cele din urma, le pune in slujba a ceea ce face pe scena.
Pentru ca acolo e locul lui, loc intai pe care si-l apara si pentru mentinerea caruia nu precupeteste nici un efort.
In scena este ca un "bull", un "raging bull", cineva care trage dupa el tot ce i se afla in preajma si care triumfa la rampa puternic si stralucitor.



Alexandru Darie:
Mihai Constantin este un munte. Un munte de talent, un munte de sensibilitate si, de multe ori, un munte ascuns de tandrete. Ascuns pentru ca e sub semnul unei zodii a timiditatii, de care se foloseste de multe ori si cateodata reuseste sa dea impresia ca e prea direct, cand, de fapt, este prea timid.
Pe scena, toate aceste calitati dau foarte multa forta, o inclinatie naturala spre ceea ce se numeste tonul just, economie de mijloace si o simplitate care ascunde multa munca.
Primul spectacol cu adevarat important pe care l-am facut impreuna si care ne-a adus amandurora consacrarea a fost "Poveste de iarna". I-am oferit rolul principal impotriva reticentelor tuturor de atunci, care nu puteau intelege cum un regizor aproape debutant in Bulandra oferea un asemenea rol unui actor care jucase doar in partituri de mana a doua, de mica intindere si de mica combustie...
Rezultatul a fost EXPLOZIV! S-a nascut atunci un mare actor, un mare spectacol si o lunga prietenie... Si s-a negat atunci, sper pentru totdeauna, ideea predestinarii actorilor, ca exista actori de prim plan, care trebuie sa ramana pe vecie in prim plan, si actori de plan secund care trebuie sa ramana pe vecie in umbra.
Mihai Constantin este un munte de surprize si sper ca ne va oferi din ce in ce mai multe in viitor...



Oana Pellea:
Mihai Constantin

Stiu. Lui Mihai nu ii plac laudele.
Nu il laud. Spun doar ce inseamna el pentru mine.

Mihai e prietenul meu. E aproape un frate. Nu sint multe personae pe lume de care pot spune asta. Mihai e generos si stie ce inseamna cuvintul prietenie. Impreuna am trait momente exceptionale pe scena si in viata, momente de bucurie si de tragism. Cind mi-a fost mai greu, Mihai a fost linga mine. Cu el am ris cu lacrimi si am plins pe umarul lui. Daca ma gindesc la el ma simt protejata.

Mihai Constantin este unul din cei mai mari actori ai Romaniei. Are pe scena o forta incredibia dublata de o sensibilitate de mare artist. Mihai are ochii de copil pentru ca sufletul lui este de copil. Si asta e foarte rar.

Mi-e foarte dor sa joc alaturi de el. A exista impreuna cu el pe scena sau in fata aparatului e o bucurie.
L-am adorat pe George. Il ador pe Mihai si stiu ca de acolo de sus George e foarte mindru de baiatul lui. Are si de ce.



Razvan Vasilescu:
De la Mihai Constantin e bine sa furi cat mai mult cu putinta. Exclusiva lui exclusivitate exclude orice alta exclusivitate.



Adrian Pintea :
MIHAI CONSTANTIN, PLANETA DIN VIS A TEATRULUI ROMANESC

Mihai Constantin are talentul vietii si al bucuriei ei. Teatrul romanesc ii este deja dator: Mihai Constantin isi cunoaste deja datoria: cand intra in scena, lumineaza! SI-O INDEPLINESTE CU SERIOZITATEA SI CU PROFUNZIMEA pe care le intalnesti doar la actorii comici de rasa.

Ingerul sau veghetor este Marele George Constantin si Domnia sa surade hatru si multumit: numele sau merge mai departe, in caleasca de aur!

Mihai Constantin este viu, salbatic, atent, puternic, visator, fermecator, necrutator si tandru, pasionat de misterul tumultuos al vietii, modest (mult prea!), talentat si ravasitor ca furtuna......Prieten fara moarte si pana la moarte si dincolo de ea, fermecator si brusc incruntat de mizeria care pandeste viata oamenilor cinstiti..... Domnul Mihai Constantin este un Actor Adevarat. Teatrul Romanesc poate paria pe el oricand. Si eu, la fel. Si dumneavoastra la fel. Cu doua maini. Daca puteti, cu trei. Daca nu aveti trei maini mai inventati-va una.



Tompa Gabor:
Pentru mine intalnirea cu un actor important inseamna totdeauna o aventura majora, dar si inceputul unei prietenii, deseori de-o durata indefinit mai mare decat saptamanile petrecute impreuna pe scandura scenei. Pe Mihai Constantin l-am vazut intr-un rol de forta, interpretind Leontes in Poveste de iarna, spectacol semnat de Ducu Darie. A fost un spectacol impresionant, iar Mihai si-a adus aportul substantial la reusita acestuia. Atunci m-am gandit sa-i propun ceva foarte diferit: Woyzeck. A fost foarte surprins la inceput, dar conflictul interior iscat din faptul ca el trebuia sa-si retina si sa-si tempereze infinita energie de care dispune, au avut ca rezultat o creatie inedita, poate prima dupa care criticii de teatru incepeau sa-l compare pe Mihai, cu tatal sau, uriasul actor George Constantin, cu care mi-am dorit intotdeauna sa lucrez. N-a fost sa fie. Intr-un ultim interviu el a declarat ca si el ar fi vrut ca aceasta colaborare sa aiba loc, fapt care ma onoreaza nespus de mult.

A fost insa aceasta intalnire cu Mihai, care, cred, ne-a marcat pe amandoi pentru tot ce a urmat in viata noastra teatrala si extrateatrala, chiar daca soarta ne-a calauzit in ultima vreme spre spatii teatrale diferite. A fost Hamlet, in care el juca Claudius, si lua, mereu, aplauze in fata salilor arhipline, dupa scena rugaciunii. Spectacolul a avut o viata prea scurta, dar amintirea acelei perioade petrecute la Craiova alaturi de Mihai, Oana Pellea si Adrian Pintea – eforturile noastre comune dedicate parintilor nostri, acestor sfinti teatrali, ca George, Amza sau Tata, ramine de nesters din memoria noastra. A fost apoi filmul, si zilele excitante dar si placute petrecute la Festivalul de la Berlin. Mihai a interpretat rolul unui maior de Securitate chefliu, exceptional si inedit. A urmat Ubu inlantuit, un spectacol radiat din istoria teatrului chiar de propriul teatru – acolo unde Mihai si-a demonstrat veleitatile deosebite si pentru grotescul absurd…

Ceea ce face din el un actor deosebit – si aici cred ca a calcat pe urmele marelui sau stramos – este pe langa talentul de netagaduit, cautarea continua a adevarului si a sinceritatii. Aceasta calitate o are si in viata de toate zilele. De aceea Mihai este un personaj incomod. A spune adevarul, a rosti pe fata tutuoror ceea ce crezi, poate fi un dezavantaj in aceasta lume fatarnica si egoista. Mihai isi asuma mereu acest risc, suportand fara teama consecintele. De aceea, cei care doresc sa lucreze cu el, vor afla intotdeauna ce crede, ce gandeste despre ceea ce face. In special atunci, cand nu e bine…

Sper sa putem lucra din nou in curand.